Particule…

Suntem ceea ce suntem dintr-un cumul de fapte, reactii, actiuni etc.

Mi-e clar ca totul se trage din copilarie.

Dar cine suntem azi?

Caram, fiecare, povesti, actiuni ce ne-au marcat si le-am pastrat franturi in amintiri. Caram reactii, de obicei pe cele negative, care au produs ceva negativ asupra noastra.

„Ce himera mai este si acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce ingramadire de contradictii?! Judecator al tuturor lucrurilor; imbecil vierme de pamant; depozitar al adevarului; ingramadire de incertitudine si de eroare; marire si lepadatura a universului. Daca se lauda, eu il cobor; de se coboara, il laud si-l contrazic mereu pana ce reuseste sa inteleaga ca este un monstru de neinteles… Omul este asa de mare, incat maretia lui reiese si din aceea ca el se stie nenorocit. Un copac nu se stie nenorocit. Este adevarat ca sa te vezi nenorocit inseamna sa fii cu adevarat; dar inseamna si ca esti mare daca stii ca esti nenorocit. Astfel, toate nenorocirile omului dovedesc maretia sa. Sunt niste nenorociri de mare senior, de rege deposedat… Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie cugetatoare. Nu trebuie ca intregul univers sa se inarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picatură de apa e destul ca sa-l ucida. Insa in cazul in care universul l-ar strivi, omul ar fi inca mai nobil decat ceea ce-l ucide; pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe care universul il are asupra lui, acest univers nu-l cunoaste”.(Blaise Pascal  „Cugetări” în Scrieri alese, trad. în lb. rom. la Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967)

Iubesc citatul asta. Nu stiu cum ar putea fi mai clar descris omul, noi.

Revin, sunt inca particule…

sursa foto: ru.depositphotos.com

Publicitate