De ceva timp ma gandesc la postarea asta si imi trec diverse variante de titlu prin minte, „Dupa trei diagnostice gresite, unul bun”, „Ce inseamna sa folosesti produse gresite pe ten”, „Importanta identificarii afectiunilor tenului si a produselor potrivite acestuia”. Inca nu am gasit unul castigator, las sa curga ce vreau sa transmit si vedem la final care simt ca i se va potrivi.
Cine ma stie si se „bucura” mai des de prezenta mea zgubilitico-depresiva stie ca in ultimul an am avut reale probleme cu tenul. Sunt genul de persoana care se machiaza sase zile din sapte si care, in acelasi timp, toata viata a avut un ten sensibil, reactiv dar niciodata acnee sau alte probleme mai serioase. Va dati seama ca ultimul an a fost numai o drama… ce naiba se intampla cu tenul meu???!!
Zic sa o iau cu inceputul:
Anul trecut in septembrie au inceput sa imi apara usoare inflamatii pe fata, (o sa evit termenii specifici ca sa poata fi inteles de toata lumea) si mi-au aparut niste cosulete, unele cu capat alb, altele doar rosii. Bun, au aparut, au aparut, dar din varii motive mai si dispareau… apoi reapareau. What the hell?! cum ar spune romanul.
In primele luni nu am dat foarte mare importanta, adica nu am luat-o, la propriu, razna. Am inceput prin a ma gandi ca este o sufocare a tenului sau o reactie la unul dintre produsele folosite. Am inceput sa inlocuiesc pe rand produsele din rutina zilnica, ba mai mult, am inceput sa fiu exagerat de atenta tocmai la aceasta rutina. Demachierea sa fie facuta corect si complet (cred ca atunci am si scris articolul despre demachiere). Crema sa fie buna calitativ (avand acces la produse profesionale, am luat chiar unul din aceasta gama), Am reintrodus tonicul, am inceput sa folosesc fiole cu concentrat activ destinate tenului sensibil si acasa. Am schimbat fondul de ten, pudra. Am acuzat produse, am renuntat la testele #SubLupa, gandindu-ma ca mna, e normal ca testand atatea tenul sa reactioneze (a se intelege ca aceste teste se intamplau in timp, nu ca zilnic puneam o tona de produse, ma demachiam si o luam de la capat de sapte ori).
Bun, toate cele de mai sus au fost alternate cu tratamente faciale profesionale pentru ten sensibil. Imediat dupa ele, tenul era mai ok, o zi doua, apoi reveneau inflamatiile si cosuletele.
Am inceput sa vizitez dermatologi. Am trecut prin trei diagnostice, acum sunt la al patrulea, cel corect, fata mea spune asta, nu eu. Nu voi intra in detalii, (am lasat cat de in urma am putut totul, nu vreau sa le reiau), voi mentiona doar ca relevant a fost cel de rozacee papulo-pustuloasa, recunosc ca denumirea este invers proportionala cu realitatea, denumirea imi suna maaaxim amuzant dar in realitate afectiunea e horror.
Cu acest diagnostic (penultimul) la pachet, am inceput sa ma comport ca un om „afectat”. De la medic am primit Duac iar in planul de tratament ar fi urmat sa o luam treptat, Duac fiind cel mai bland, deci inceputul tratamentului.
Fata mea insa spunea altceva, reactii peste reactii. Deja de ceva timp redusesem numarul de produse aplicate pe ten. Am scos si mai multe. Ramasesem doar cu demachiere cu apa si gel bland, crema de fata si un CC cream pentru rozacee. Nimic!
Am inceput sa fac tratamente profesionale specifice tenului sensibil, cu rozacee sau cuperoza. Nimic!
Pana la un moment dat cand am avut parte de cea mai puternica reactie:
Desi nu ma mandresc cu aceasta poza, care ar speria si copiii in ziua de Halloween, o postez doar in scop informational si educativ. Dar insist a se observa inflamatiile si cosuletele. Si daca se poate, a se observa si deja depresia mea si starea de nervozitate.
Long story short, ca sa va scutesc de anxietati, depresii, injuraturi, drame si… mna! u know me! am trimis mai multe poze unuia dintre trainerii cu care colaboram la salon pe partea de tratamente faciale. Cu intrebarile de rigoare „Ce dracu’ fac eu acum? Cu ce sa ma mai dau pe fata”. Ea le-a trimis mai departe unui medic dermatolog cu care ea colaboreaza (deci altul fata de cei vizitati de mine deja), revenind catre mine cu raspunsul minunat „Dna Dr. imi scrie ca nu ai rozacee papulo-pustuloasa”.
Pe bune?! Peeeeeee buneeeee??????
Adica, ahm, adica nu am ce parea sigur ca am? Adica dupa un an nu stiu de ce ma umplu de bube pe fata? Adica… deci cum?
Deci da, satula de vizite la doctor, de produse, de strategii, de tratamente (de bani cheltuiti nu mai spun, ca deja este cliseu) am ramas cu iubitul meu peeling enzimatic cu papaina si m-am retras in colt. Deci nici acum nu stiu ce am, deci nici acum nu am identificat cauza, afectiunea, sursa bubelor… deci nu…
Iesind din coltul meu depresiv si inconjurat de papaina (este singurul produs pe care tenul meu l-a iubit din prima si continua sa o faca, desi multe au venit si au iesit din rutina de ingrijire, el a ramas constant, we best friends), stabilesc o programare la dna dr. gandindu-ma ca mai rau decat sa nu stiu ce am in continuare, nu are ce sa se intample.
Si acum, evident, vine partea buna a postarii, partea pozitiva.
Am mers increzatoare, auzind despre dansa, stiind ca imbina, sau mai corect spus, accepta relatia dintre dermatologie si cosmetica.
Dna Dr. si-a dat seama foarte repede ca desi am tenul sensibil nu este vorba de rozacee, deci clar nu avea cum sa fie rozacee papulo-pustuloasa, constatand, sub lupa, ca am dermatita seboreica. deci… al patrulea diagnostic :)))))
Am plecat cu recomandari (chiar cu o reteta, dar minunata care va scrie a pierdut-o pana la masina… da! atat de minunata!) pentru doua produse dermato-cosmetice pentru dermatita seboreica, un gel de dus si o crema, pe care sa le folosesc seara. Avand deja de la diagnosticul anterior, o crema hidratanta, dimineata sa folosesc doar gelul de dus si crema hidratanta iar seara gelul de dus si crema pentru dermatita.
Mi s-a calmat tenul in doua zile. Iar timp de trei saptamani am fost zmeoaica! Nu ati mai fi avut loc de mine, N I C A I E R I! Asa de bine imi era tenul! Dupa trei saptamani mi-au mai aparut cateva cosulete, instinctul meu de „fata mare” mi-a spus sa scot complet crema hranitoare si sa raman doar pe cele specifice dermatitei. Zmeioaca was back in town!
Si… evident ca oricat de frumoasa ar fi fata mea, eu tot Monica sunt, dupa 5-6 saptamani… am decis sa testez niste fiole pentru ten sensibili cu protectie impotriva radicalilor liberi. K-boom! las bubas were back in town!
Am revenit la rutina mea, insa! dupa inca o saptamana am testat un nou tratament profesional. Ce sa zic, faptul ca sunt Monica nu imi da pace si ma astept sa nu imi dea toata viata, deci nu puteam rezista sa nu testez INCA ceva :))) mai ales ca eu sunt obisnuita sa testez orice introduc in salon, sau sa testez si daca imi place apoi sa introduc si in salon. Am testat un tratament cu probiotice. De data asta a fost de bine >))
Stiti expresia aia „fund de bebelus”? Yup!
Redevenind putin serioasa, concluzia dupa un an de tras, la propriu, cu o afectiune care ma depasea complet pe mine ca specialist in domeniul beauty, zic asa: este foarte important sa va „ascultati corpul si implicit pielea” de la primele semne. Este foarte importanta sa mergeti sa vizitati un dermatolog, daca se poate prin recomandari. Dupa fiecare diagnostic „cititi” pielea/ tenul si reactiile ei si comunicati-le medicului la urmatoarea vizita. De preferat ar fi sa ascultati cu sfintenie ce va spune medicul, nu cum am facut eu :)). Daca sunteti genul care va faceti tratamente faciale profesionale, comunicati acest lucru medicului, sau rugati-l/o in primul rand sa va spuna daca afectiunea permite tratamente cosmetice si daca da, ce va recomanda, macar ca ingrediente active. Sunt multe afectiuni care „raspund” foarte bine la tratament medicamentos (pe care doar medicul il poate da) si tratamentele faciale (facute la cosmetica). A fost inclusiv si este cazul meu. Imbinate cele doua, rezultatele sunt uau!
Ca sa fie ca la premiere (eu simt ca am castigat locul I la identificarea si tratarea afectiunii cu care m-am luptat un an), vreau sa multumesc enorm lui Alice Galani, pentru rabdare si timp, desi este foarte ocupata mereu isi gaseste timp pentru mine (ea a fost cea care mi-a vorbit prima data de peelingul enzimatic cu papaina). Catalinei Moldoveanu, trainerul Beauty One, nu as insita sa va descriu cat o stresez :)) iar ea cu ce calm imi raspunde de fiecare data, she’s too awesome, pe bune!, Dnei Dr. Manuela Ravescu pentru experienta, pentru ca mi-a salvat tenul si pentru rabdarea cu care mi-a explicat toti pasii de ingrijire in perioada imediat urmatoare vizitei dar si apoi si tot dumneaei mi-a spus si ce tip de tratamente faciale sa imi fac.
La final (si promit ca e final) va las o poza de azi dimineata din masina, cand am decis sa scriu acest post:
Am crema de fata, rimel si niste ruj. Deci crema de fata, rimel si niste ruj.
Atat am avut de zis!
Pastila de Beauty cu Monica Lupu 