Știu că știți, că toate știm, că știința e știută și eu aici degeaba scriu.
Și eu de multe ori am impresia că toată lumea știe, până mă vizitează câteva cliente, discutăm diverse șă îmi dau seama ca sunt lucruri care, deși par banale și cuprinse în viața cotidiană, nu li se cunoaște importața sau nu li se dă importanță deși respectarea lor ar avea un rezultat foarte mare.
Nu contează care iți sunt planurile de peste zi, dacă te doare capul, dacă ești ruptă de oboseala și nu vezi decat pat, pat pat. Demachierea de două ori pe zi trebuie sa fie ca respirația, ca mersul. Trebuie sa devină un automatism.
Știu că toate avem prietene mai tinere cu care probabil discutăm inclusiv depsre ten și mai știu ca ele sunt ”flower power” și ne descriu râzând și feerice că ele vin din club și nu se demachiază, iar crema?! ha! crema nu există!
da! da! și mai știu că nici tenul tău, în tinerețe, nu a ”vazut” o rutină clară! yup, i know! că nici al meu :))
E ok să fie așa, nu zic că sunt de acord, dar e ok să fie așa.
Și nu sunt de acord eu, cea de acum, pentru că ajungând să îmi înțeleg tenul am ajuns și să îi înțeleg nevoile. Pe lângă astea, revelația maximă a fost să înțeleg și să accept că singur nu mai face față. Adică, altfel spus, am ajuns să observ în oglindă semne de deteriorare ale pielii. Nu fac (încă!) drame pentru riduri sau modificarea formei feței, însă am început să mă alarmez când am văzut că sunt schimbări în deteriorarea calității pielii.
Am ajuns să înțeleg, în mod special după 30 de ani, că tenul începe să aibă anumite necesități, să văd diferența dintre o cremă potrivită mie și una al cărei nume doar ”suna” bine sau al cărei brand îmi placea. Am ajuns să înțeleg că sunt ingrediente și ingrediente, atât de multe că putem construi palate de ingrediente dar evident, nu toate sunt pentru tenul nostru.
Revenind la ce spuneam la început, știu că trăim cu viteza luminii, însă sunt două lucruri care după 27-30 de ani ar trebui să ne intre în reflex: demachierea de două ori pe zi și folosirea unei creme pe față, evident, de preferat (doooh!) să se și potrivescă tenului.
De ce insist cu treaba asta?
Imaginați-va un pod care se deteriorează în timp. Nefiind reparat încep să cadă bucăți din el, asfaltul se crapă, în timp ajunge chiar să se crape de la stânga la dreapta, stâlpii ruginesc iar în timp îi este afectată inclusiv structura. Până pică!
Podul este pielea noastră, asfaltul este epidermul, crăpăturile de la stânga la dreapta sunt ridurile, stâlpii sunt structurile de elastină și colagen din derm iar structura este tot dermul, de la substanța fundamentală la menționatele structuri.
Am prins și prindem o epocă bogată în inovații estetice dar! în același timp și inovații în formule de produse.
Eu iubesc, real, frumusețea cu echilibru, viața cu echilibru, în general. Nu pot fi de acord cu îngrijire 0 atâta timp cât avem, la propriu o toooonă de creme și produse pe piață, cum nu pot fi de acord nici hop! țop! la operații estetice dacă nu avem condiții care să ne creeze complexe.
Primele semne ale îmbătrânirii pot fi foarte simplu încetinite (deci, atenție! nu oprite, nu alungate etc) pot fi încetinite cu un minim de efort: demachiere si folosirea unei creme (măcar a unei creme) potrivite tipului de ten).
Despre importanța demachierii dimineața și seara am mai scris și aici, dar voi sublinia și acum.
Pe timpul nopții, deci discutăm de un minim de 7-8 ore de somn, crema aplicată înainte de somn lucrează. Însa, pe lângă cremă, pe fața noastră mai avem câteva miliarde de micro-organisme cu care trăim în simbioză, pe lângă ele avem sebum, transpirație… Ne e cald peste noapte, deci transpirăm, sebum, cremă, micro-organisme… OMG!!!! ce e acolo, un devărat club de distracție!
Clubul ăsta de distracție de pe tenul nostru e ok și benefic să fie pentru alea 8 ore, hai 10, că poate e duminică și mai stăm în vârful patului. Dar apoi, ele trebuie îndepărtate și venit cu un nou strat ”ajutător” de tonic și cremă, doar cremă, ser și cremă… cum doriți! Micro-organismele nu vor dispărea, ele trebuie să fie acolo, ca să ne fie nouă bine, însă este vital să menținem tenul îngrijit pentru a nu-i dezechilibra buna funcțiune.
Aceasta ar fi demachierea de dimineață.
Apoi,
Odată machiate (sau doar cu cremă) și ieșite în lume, like divas, tenul nostru dă peste alte ”situații”, stres oxidativ declanșat de radicalii liberi, sau altfel spus, poluare. Poluarea din aer, din mâncare, mai punem și niște raze ultraviolete și avem o altă petrecere. Dacă seara nu ne demachiem și nu îndepărtăm tot ce s-a așezat pe fața noastră, de afară, ajungem tot la situația de mai sus, dezechilibru, plus o încărcare și o sufocare a porilor care vor favoriza apariția unor ”cosuri negre”. Să fie ”bine”, să nu fie rău!
Long story short, demachierea are rolul de a îndepărta tot ”răul” de pe fața noastra iar serumurile și cremele au rolul de a restructura și de a ajuta. Ca o a doua piele. De asta eu am ajuns să le consider indispensabile după 27-30 de ani, pentru că, așa cum am mai spus, cam ăla începe să fie momentul declansării numerotării inverse în ceea ce privește calitatea și funcționalitatea tenului.
Revenind… tot ce am scris mai sus este cea mai ieftină variantă pentru a întârzia efectele îmbătrânirii. Hai cu astea măcar până la investiții mai mari!
Și sincer vă spun, degeaba mergeți la un salon, o dată pe lună la un tratament facial, dacă nu respectați aceste două reguli de aur. Un tratament la 30 de zile nu va face minuni. O muncă de echipă între tine și cosmeticiana ta însă da!
Minunile sunt atunci când ritualul tau minim de acasă merge în tandem cu procedurile profesionale din salon, adecvate tipului tău de ten și posibilelor tale afecțiuni.
Pastila de Beauty cu Monica Lupu 