In momentul in care te gandesti ca ai vrea sa pleci, sau mai bines pus eu, in momentul in care ma gandesc ca as vrea sa plec undeva, stau si ma gandesc, si analizez: unde? Imi doresc sa plec, sa las din nou Bucurestiul in urma.
Sunt multe destinatii, multe locuri pe care imi doresc sa le vad, sa le ating, sa le adulmec, sa le iubesc, vizibil, nu doar in gand…
Incep usor si fac trasee in sufletul meu… pe unde am fost…. Si imi aduc aminte… usor, usor revizitez Sighisoara… Delta… Vatra Dornei… Maramuresul… Bicazul…Lacul Rosu… Cheia… Covasna… Iasi… Voronet… Biserica din lemn… Mocanita… Paltinis… Transfagarasan… Vidraru… Sarmisegetusa… Transalpina… Pestera liliecilor… Targu Jiu… Baia de Fier… Pestera Muierii… Lepsa… Tisaru… si multe altele… si ma opresc… ma opresc in n-v, in locul nemarcat pe harta sufletului meu, nemarcat si dorit de atata timp incat a ajuns ca o naluca…
…Se stie… toti cei care ma stiu cunosc faptul ca de ani de zile imi doresc sa ajung in aceasta zona. Desi se aseamana cu traseul Vatra Dornei- Borsa, desi ca fiecare lucru de pe pamantul asta, ca fiecare lucru care este unic, si aici se regaseste unicitate, desi zona se aseamana cu alta, desi muntii tot munti sunt peste tot, zona asta are ceva aparte, ce-I drept, nu intrece Maramuresul, si nu cred ca e zona din Romania care sa intreaca Maramuresul, totusi, aceasta zona are ceva special. Are o iarna “iarna”, are misterul ala al Cheilor, are intunecimea padurilor de brazi si totusi puritatea zapezii, are podetele Bicazului si Valea Ariesului… Are Pestera Scarisoara si drumul pana la ea… Are nori, ceata, ploaie… Are varf de munte luminat de raza de soare inconjurata de nori si ploaie… Are Salciua si Cabana de sub Piatra…
Are teama, regret, vis si speranta. Are energia padurilor de brazi, are ropotul picaturii de ploaie, are sunetul dulce al Ariesului… are minunea de a fi… de a exista… de a fi creat…
Pastila de Beauty cu Monica Lupu 
